Mauthausen – KZ (Lagar de concentrare)

O vizita am facut azi. Nu pot sa zic ca a fost placut, ar insemna o jignire adusa celor peste 105000 de oameni ucisi.

Mi-a fost dat sa vad camera de gazare, crematoriul, 3 din cele 15 baraci in care au trait peste 200.000 de detinuti. In mod normal o baraca era creata pentru 150 de detinuti. 150 de paturi de lemn, o toaleta, o chiuveta. Teoretic. Practic au fost inghesuiti intr-o baraca pana la 700 de detinuti. Detinuti politici, prizonieri de razboi, oameni nevinovati de altceva decat ca nu erau germani. Si criminali. Care de fapt isi ispasisera deja pedeapsa.

La puţin timp după “anexarea” Austriei la cel de-al III-lea Reich, în localitatea Mauthausen an der Donau a început construcţia unui lagăr de concentrare pentru aşa-zisa “detenţie de protecţie” a opozanţilor regimului nazist. Astfel, Mauthausen urma să să devină primul lagăr de concentrare aflat în afara graniţelor “Vechiului Reich” şi în acelaşi timp unul dintre cele mai înfricoşătoare lagăre în întreg sistemul de lagăre naziste.

În perioada de funcţionare a lagărului, până la eliberarea lui de către armata a treia a Statelor Unite ale Americii la data de 5 mai 1945, un număr total de circa 200.000 deţinuţi din numeroase ţări europene sau de pe alte continente au fost supuşi condiţiilor neomenoase de captivitate şi torturilor trupelor SS. Mai mult de jumătate dintre ei nu au supravieţuit detenţia, murind de epuizare datorită muncii forţate sau căzând pradă bolilor şi epidemiilor provocate de condiţiile igienice catastrofale. Alţi deţinuţi au fost torturaţi până la moarte, sau au fost împuşcaţi de trupele de pază SS. Iar mulţi alţii au fost gazaţi în camera de gaze, fie în lagărul principal Mauthausen, fie în lagărul secundar Gusen sau în aşa-zisul “Institut de eutanasie” Hartheim.

Mai târziu, dar în special începând cu anul 1943, a fost creat un întreg sistem de lagăre format din lagărul principal Mauthausen şi numeroase lagăre secundare, în care deţinuţii erau forţaţi să muncească mai ales în producţia de armament. Pentru deţinuţi, exploatarea sistematică a forţei lor de muncă nu a dus decât la o îmbunătăţire superficială a condiţiilor de detenţie. În special în ultimele luni de război, situaţia din lagărul de concentrare Mauthausen a devenit deosebit de precară datorită numărului extrem de mare de deţinuţi şi a aprovizionării din ce în ce mai proaste. Chiar şi după eliberarea lor de către trupele americane, mulţi deţinuţi au murit în spitalele militare, din cauza chinurilor la care au fost supuşi în lagăr şi a sănătăţii lor şubrede. Iar supravieţuitorii lagărelor de concentrare au avut de suferit în continuare, luni, ani şi decenii după eliberare, datorită anilor pierduţi în detenţie.

“Scarile mortii.” (“Todesstiege”)

La data de 5 mai 1945, lagărul de concentrare Mauthausen a fost eliberat. Soldaţii americani au fost primii care au făcut cunoscute publicităţii fotografii şi imagini ale crimelor odioase comise timp de şapte ani în spatele zidurilor lagărului de la Mauthausen. De atunci şi până acum, urmele acestor crime au rămas îngropate adânc în memoria colectivă. Totuşi, pentru o perioadă de timp mult prea îndelungată, problema responsabilităţii a rămas nerezolvată.

Conservarea fostului lagăr de concentrare în forma sa iniţială şi construirea unui complex memorial sunt o “profesiune de credinţă”, o mărturie a dorinţei de a menţine vie amintirea celor întâmplate, pentru generaţiile prezente şi viitoare. Mauthausen nu este numai un simbol al memoriei, ci şi un simbol al distanţării faţă de crimele nazismului, iar aceste două elemente vor trebui să devină aspecte fundamentale ale unei noi conştiinţe naţionale austriece.

Lagărul de concentrare Mauthausen a fost şi rămâne un punct de cristalizare a istoriei europene, dincolo de graniţele naţionale. În Mauthausen s-a decis soarta a zeci de mii de oameni cu naţionalităţi şi cetăţenii foarte diferite, din Europa dar şi din afara Europei. Trebuie să păstrăm vie memoria acestor victime şi, în acelaşi timp, să conservăm urmele istoriei, ale unei istorii internaţionale comune, încercând cu toate mijloacele să împiedicăm repetarea ei.

Conducatorii lagarului de concentrare Mauthausen.

Detinuti.

Portile lagarului de concentrare Mauthausen.

Voi continua cu alte detalii. Dati mai departe, sper sa invatati

• ceva de acolo. Mai ales astia care cred ca nazismul era “cool”.*